Leoaica

Leoaica, a junglei regină… a junglei din sufletul meu…
I-aș dărui ce-i mai frumos, dragostea mea ca și trofeu.
M-aș delecta la chipul ei… și aș privi sub lună plină
Acei doi ochi pătrunzători, fermecători, ca de felină …

Pentru întâia oară-n viață din vânător m-aș face pradă,
M-aș așeza în fața ei… către mine să se repeadă
Și oricât de mulți alții de fiară ar dori să scape,
Eu mi-aș risca și-ultima clipă s-o simt iarăși aproape …

Să pot să-i privesc iarăși ochii ce îi visam mereu,
Să pot să îmi aduc aminte că leu am fost și eu,
Însă, în loc să fiu eu rege lângă a mea regină,
Am plecat… Am părăsit jungla și pe a mea felină…

Distribuie aceasta postare:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *