Deschid ochii dimineața…
Soarele încă răsare…
Se naște o lumina mare
Care-mi luminează fața.

Dar sufletul mi-e tot umbrit
De când, iubito, ai plecat…
Un dor puternic mi-ai lăsat
Ce sufletul a ‘coperit.

Razele nu mai ajung
Spre sufletu-mi întunecat
De dor, tristețe și păcat.
Pe dinăuntru sper și plâng …

Plâng după tot ce a fost.
Plâng pentru ce a mai rămas
Căci din iubire și extaz
N-a mai rămas nimic cu rost …

A mai rămas numai o rană
Ce greu se va mai vindeca,
Care mereu va sângera
Durere și parfum de damă …

Parfum ce alteori făcea
Ca inima sa îmi grăbească
Și ca timpul să se oprească…
Totul în jur se preschimba

În dragoste și în fiori
Ca într-un film vechi de iubire
Pe care, de-ar avea oprire,
L-aș mai vedea de multe ori …

L-aș mai vedea, dar aș dori
Să încerc să îi schimb finalul,
Să îi rescriem noi scenariul
Să nu se mai poată opri …

Să se oprească numai când
Zilele noastre vor apune
Și vom pleca în altă lume
Strânși de mănâ și visând …